Ţara Ţopilor - Din istoria Muntilor Apuseni

Stari incordate intre Romani si Unguri

            Un semn, o aratare, ce se simte inca din aceste vremi a vietei cetatenesti din Ardeal, este marea instrainare a Romanului fata de Unguri, chiar ura contra lor. Si acest lucru isi are pricini, fondate si multe, din trecutul istoric al tarii. Stim ca Tuhutum la venirea sa pe ascuns in Ardeal, a cazut pe neasteptate asupra ducelui roman Gelu, pe care l-a apucat nepregatit. Dupa moartea lui Gelu, intamplata in acea batalie, Romanii de bunavoie isi aleasara de capetenie pe biruitorul Tuhutum, unul din cei 7 capitani ai lui Arpad, care se aseza cu Ungurii de sub comanda sa, cu regimentul sau cum am zice, in aceasta tara, dand mana dreapta si intarind cu juramant legatura frateasca cu locuitorii bastinasi, cu Romanii din tara lui Gelu.
           Acestea ni le adevereste si Notariul anonim al Regelui Bela, care nu le-ar fi scris, daca acelea nu ar fi fost fapte adevarate.
           Poporul roman intrand in legaturi apropiate cu veneticii Unguri pagani, i-au atras pe acestia la legea crestina de rit rasaritean, de care se tineau toti Romanii. Principele Gila se boteza in aceasta lege, ba si nepotul sau Stefan, inca a fost botezat dupa ritul oriental si numai dupa casatoria sa cu o princesa germana, a imbratisat religia apuseana, romano-catolica. Aceasta intamplare fu o mare nenorocire atat pentru principele ardelenesc Gila cat si pentru Romanii ortodoxi, caci Stefan la indemnul Papei, incepu goana asupra celor de rit oriental, iar contra unchiului sau Gila, s-a sculat cu razboiu si invingandu-l, l-a dus in robie, impreuna cu pe membri familiei sale, dupace lui Gila i-a scos ochii. Ardealul fu acum supus regatului Ungariei si se ocarmuia de un Voevod in numele regelui Tarii unguresti.
           Sub denumirea de “Ardeal”, in timpurile acelea nu se intelegea toata tara ce se numi mai tarziu “Ardeal”, ci numai cita se intindea dela Selagiu spre sesul Murasului cam pana la Lipova. Cele mai multe tinuturi a Ardealului de mai tarziu, erau inca sub Voevozi nationali de ai poporului bastinas, precum era tara Fagarasului, a Haczagului (Hateg), apoi Tara Topilor si alte Voivodate, de cari se face pomenire pana si in veacul al 14-lea.
           Toti acesti Voevozi se bucurau de neatarnare in coprinsurile lor si numai datorinta a urma in razboiu pe Regele, o avea fiestecare.
           Si dupa sosirea coloniilor sasi, Voevozii romani mult timp si-au pastrat neatarnarea tarilor lor, si contra lor se adunasera acesti oaspeti, cari incungiurau tinuturile muntoase – cuiburile romanesti – dela Rodna-Bistrita-Dej-Cluj-Turda-Aiudul-Sebesul si Orastia, - toate cetati zidite de poporul sasesc, - azi in mare parte desnationalizate.
           Linia satelor de sub “Padurea romaneasca” – Silva Blachorum – se intindea dela Turnul Rosu pana la Hateg si se tinea de teritoriul romanesc al Voevodului din Fagaras.
           Din cauza ritului oriental, poporul roman si Voevozii sai, avura de indurat multe nacazuri, si nobilimea maghiara, cu ajutorul Sasilor intariti in cetati, intotdeauna se incerca sau a-i face papistasi, sau a-i starpi, - lucru la care in nenumarate bulle papale erau provocati Regii Ungariei!
           Au si izbutit cu timpul a cuceri pe multi Voevozi si a-i sili sa treaca la biserica apuseana, prin care trecere ei devenira contrari intereselor poporului roman, ramas asa fara capi nationali.
           Usor dar se talcueste caderea poporului de rand in o iobagie tot mai grea, de care inzadar se incerca se scape in revolutiile dela 1437, 1466 si a lui Dozsa, care fu invins cu ajutorul Romanilor ardeleni, pe cari apoi, ca multamita, ii facura “glebae adscripti”, adeca legati de glie, ca sa nu-si poata nici macar schimba stapanul, ba luandu-li-se chiar si dreptul de proprietate! Aceasta soarte neomeneasca si necrestineasca, a durat sute de ani peste Romanii din Ardeal, cari avura sa mai sufere si dela Calvini prigoniri religioase.
           Tinand seama de toate aceste asupriri poporatiunei romane si legei romanesti de catra nemesimea maghiara, putem intelege ce urmari avura acestea pentru starile dintre aceste doua popoare, si nime nu se va mai mira de izbucnirile de ura a iobagilor romani contra asupritorilor lor.
           Dintre Voivodatele romane, cel din urma care cazu naintea deplinei puteri a regelui Ungariei, se vede a fi fost Voivodul din “Terra Tzopus”, adeca tinutul Muntilor Apuseni ai Transilvaniei, care numai la inceputul veacului al 15-lea nu mai e numit asa, perzandu-si dela acest timp si el neatarnarea lui…
           Voivodul Topilor avea resedinta in Abrud, unde si azi se afla o biserica veche din timpurile acelea, - azi in proprietatea papistasilor. Zidirea acestei biserici dovedeste vechimea ei, caci murii (peretii – nota BB) cuprind multe pietri vechi cu figuri din timpul Romanilor vechi, iara pictura din launtru cu sfintii romanesti si cu scrisoare slavona, o dovedesc de biserica romaneasca. Azi e varuita in alb, insa sub acest strat alb, sunt si azi 12 apostoli in jurul Altarului, sub a caror figuri merge jur imprejur un brau tricolor, intocmai precum am aflat acesta la unele biserici mai vechi din Marginime.
           Am cercetat aceasta biserica de mai multeori. Era ruina, dupa arderea Abrudului la anul 1849. Tenciuiala (vacalasul) cazand de pe paretii bisericei in o ziua a anului 1870, cercetand atunci ruina, am descoperit aceste chipuri a bisericei orientale si, cu mine dimpreuna, mai multi Romani le-am vazut si le-am admirat.
           Dupa anul 1872, s-a renovat biserica aceasta si catolicii s-au necajit mult a sterge chipurile sfintilor, dar n-au izbutit pe deplin, si asa i-au spoit de nou cu var.
           Pe un stalp in partea dreapta, era icoana “Ioachim si Ana” cu Is. Cristos ca prunc in potir, care icoana la ritul latin nu am vazut nicairi. Dovada vadita despre trecutul rasaritean al bisericii.
           Desi cu timpul se desfiintase Voivodatul, - poporatiunea acestor munti tot nu si-a perdut libertatea, caci in acest tinut nu aflam urme de grofi sau de baroni sau alti nemesi cu drepturi feudale (peste iobagi), ci tinutul acesta, Tara Topilor, era acum posesiunea Coroanei, care neavand pamanturi de lucrat, nu putu face si aci iobagie. Asa apoi, locuitorii Muntilot n-au suferit de iobagie sub principii Ardealului. Dar sufereau parca si pentru ei vecinii si fratii lor: Crisenii din tinutul Bradului, Baii de Cris si a Halmagiului, pe unde urmasii Voevozii romani, trecuti la biserica apuseana, sa foloseau de dreptul de iobagie al domnilor de pamant.
           Comunele din jurul Abrudului, cu poporatiunea romana lucratoare in baile de aur, erau scutite intocmai ca Abrudul. Acestea erau comunele Bucium, Abrudsat, si Carpenisul, iara Rosia-Montana era incorporata in opidul Abrud, - pana cand comunele de pe Valea Ariesului erau libere. Chiar din cauza selbatacimei locului, puterea statului nu-si putea supune aceasta poporatiune sub administratia sa.
           Ca cele mai vechi comune aici, sunt cunoscute Lupsa, Bistra si Offenbaia, a caror nume se pomeneste sub Regele Carol Robert in procesul Lupsenilor contra unor cavaleri Ioaniti nemti din Offenbaia, pentru granitele hotarului, - proces judecat chiar prin rege, pe temeiul fasiunilor unor nobili romani din comuna Bistra, unde isi avea locuinta familia Aron.

 
Acest site a fost creat de darastean in 25 Noiembrie 2007
bogdan@taramotilor.ro

Visitor Counter by Digits