Ţara Ţopilor - Din istoria Muntilor Apuseni

Judecatoriile satesti

            In comunele muntene pana la capatul veacului al XVIII-lea, justitia (dreptatea) se facea acolo in sat, de catra “scaunul satului”, stand din barbati batrani, in frunte cu judele (biraul) satului. Inaintea acestui scaun de judecata se infatisau partile impricinate, si despre pricina dintre ei se lua un protocol, in care se scriau cele date de parator si de parat.
           Tot acest scaun da drept insurateilor a-si coprinde loc de casa si a-si face loc de mosie, cuprinzand loc in padure.
           Documente de aceasta natura s-au adus nainte multe de catra locuitorii munteni, cand comisarul Aldulcan, la anul 1852, a venit sa faca o cercetare in treburile padurilor din Munti. Muntenii nostri, precum aveau datinile lor in ce priveste pamantul, tot asa aveau datinile lor bine lamurite in ce priveste dreptatea! A fost in fiinta un “drept vechiu” la poporul roman, care drept, prin o durata de mii de ani, prin invatatura din patanie, a intrat in sufletul Romanilor, si facea o parte din fiinta lui!
           Dela judecata scaunulul satesc nu mai era apelata! Poate la rari intamplari de se supunea chibzuirii si din partea domnului pamantesc, care pentru munteni era Principele tarii.
           Ne putem inchipui de cata libertate erau partasi muntenii, avand ei si in administratie (deregatorii), si in judecati, neatarnarea lor deplina si putand hatari dupa plac de pamant, de pasunat si de paduri, netulburati de nimenea.
           Chiar in legile tarii si in diplome regale este vorba de “uzul si dreptul Valach” adeca deosebit de cel al ungurilor. Muntenii si dupa incetarea Voivodului din Abrud, intamplata pe la anul 1549 sub voevodul Iacob, ramasera in libertatea lor.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
Acest site a fost creat de darastean in 25 Noiembrie 2007
bogdan@taramotilor.ro

Visitor Counter by Digits