David Gheorghe zis “Vetalau”, stranepotul lui Fefeleaga, din nuvela scriitorului Ion Agarbiceanu.


         
         Locuieste in vechea casa a Fefeleagai, in satul Bucium-Sasa, judetul Alba, ale carei fotografii le puteti vedea pe acest site.
         Exceptional cunoscator al locurilor, cunoscand imprejurimile in detaliu, in acest moment este unicul ghid al locurilor pentru turistii care doresc sa viziteze Detunatele, formatiuni bazaltice unice in Europa.
         Interviul l-am luat in data de 3 ianuarie 2008, cand l-am vizitat pe munte, in vechea casa a Fefeleagai, unde isi are micul sau loc primitor pentru turisti. Din cuprinsul interviului:
         -povestea Fefeleagai asa cum a fost ea in realitate
         -obiectivele de vizitat in zona Detunata
         -serviciile oferite turistilor de David Gheorghe, nepotul lui Fefeleaga.
         -cateva date etnografice despre zona in care sunt Detunatele.


         Intrebare: Cati vizitatori (turisti), vin pe an la dumneavoastra si la Detunata?
         David Gheorghe: Bun, turistii pe vale vin cam asa: in sezon de vara, pe luna, cam o mie, cam asa. Pe sezon de vara in total vin cam intre trei si cinci mii de turisti.
         I: Si toti vin pe la dumneavoastra, pe aici?
         D.G.: Toate drumurile duc la Vetalau! (zambeste si isi sterge discret mustata). Toate, ca o iei in stanga, ca o iei in dreapta. Si mai e o treaba! Sa scrii asta, ce zic eu: acolo, cum mergi si o iei in stanga, terenul din stanga si din dreapta, unde is sagetile alea trei, aproape de izvor, si in dreapta si in stanga, chiar cum intri spre Detunata (cea Cheala – nota autorului interviului), ala ii tot terenu’ meu, deci daca cineva vrea sa investeasca in Detunata, cu mine ar trebui sa vorbeasca.
         I: Ce se poate vizita aici, pe langa Detunata?
         D.G.: Poiana Narciselor e aici aproape, un traseu de doua ore; din varful Detunatei se vede Saua Parangului, se vede Retezatu; se vede Bucesu-Vulcan; mai in dreapta se vede varful Biharia; in Vulcoi, unde se vede luminisul in padure, acolo sunt morminte romane. Din pacate, se poate vedea in stanga cum au defrisat cei de la Gold Corporation ca sa exploateze aurul, au facut prospectiuni, foraje in padure.
         I: Spuneti-mi despre Fefeleaga asa cum se stie despre ea din sat, nu din carti.
         D.G.: Ion Agarbiceanu nu ii din zona, el ii din Cluj, o fost preot. O fost vreo opt ani preot. El nu o scris numai “Fefeleaga”. Mai are inca cu Melente scris, cu valva bailor, cu Arhanghelii tot de aicea din zona ii scris. S-o inspirat din viata minerilor, stii? Sa-ti spun io ce-o scris de Fefeleaga: Fefeleaga asta o fost o femeie rea de gura, asa. Si era saraca si-i tot mureau copiii, si el o mai inventat ceva acolo, ca i-o murit copiii.
         I: Dar e adevarat ca i-au murit copiii?
         D.G.: Acuma, ii drept ca i-or murit, dar uita ca azi inca mai traiesc si nepotii ei, copiii i-or murit cum se murea pe vremurile alea, nu altfel. Fefeleaga cara cu “corfele”, le am pe alea originale ale ei, aici in casa, deci ea cara cu corfele minereu de acolo din dealul ala si il ducea aicea la steampuri. Agarbiceanu o mai inflorit si o zis ca ia, cum ducea ea minereul ca sa castige, cum isi tinea copiii ca sa aiba cu ce sa-i ingroape. El scrie ca ii mureau copiii tat la cinci ani, cand implineau cinci ani, da’ realitatea ii un pic diferita. Ea o mai locuit aicea in casa unde stam acuma, apoi dupa ce o murit bunicu’, s-o mutat la baiatu’ ei. Ea o murit prin anii ’50 si ceva.
         I: Deci asta e povestea reala!
         D.G.: Da, asta e, da’ nu o chema Maria Dinului, culmea, pe ea o chema Sofia, ca Maria Dinului o chema pe bunica, nu pe Fefeleaga, stii, le-o inversat un pic. Pe Fefeleaga adevarata o chemat-o David Sofia si oamenii o porecleau Fefeleaga.
         I: De la ce vine porecla de “Fefeleaga”?
         D.G.: “Fefeleaga” vine de la “fefeleg”, adica flenduri. Mie imi zice “Vetalau”. Lui bunicu’ i-or zis “Nicolae al Vetii”, de la Veta, iar mie de aia imi zice “Vetalau”.
         I: Cu ce se ocupa oamenii aici in zona asta?
         D.G.: Aici o fost zona miniera. Mai traiesc si pe aici din lemn, fac oamenii scanduri. Inainte s-or ocupat cu mineritul; cand o fost Austro-Ungaria aici, era fiecare sat avea porecla lui: ii zicea atunci Bucium-Fala, Lupsa-Straita, Mogos-Bata, Bistra-Brisca, deci fiecare era cu porecla satul. Buciumanii aveau minele lor particulare. Atita erau de fuduli ca lucrau un timp si dupa aceea dupa ce lucrau se duceau la Abrud si acolo era un tigan cu numele de Tifra, care canta cu cetera, dupa ce lucrau o saptamana, mergeau si stateau trei saptamani. Cand veneau acasa, venea cu trasura, cum era atuncea, de fuduli ce erau, cu o trasura venea buciumanul, in cealalta isi aducea clopul (palaria). Este un cantec al buciumanilor, care are si o masura: “Buciuman cu tundra sura/ Ziua bea si noaptea fura/ Ziua bea cu fetele/ Noaptea cu nevestele/ Baui luni si baui marti/ Baui pret de patru vaci/ Baui miercuri baui joi/ Baui pret de patru boi”. Deci, baura banii cu care se puteau cumpara atitia boi si atitea vaci.
         I: Daca vin turisti, le oferiti vreun program?
         D.G.: Ii duc unde vor ei! Daca nu pot eu, am un baiat mai tanar, ala o umblat toata vara aicea pentru turisti. Ii duc la cules de ciuperci, la lac, la satul pierdut…am avut pe langa turisti romani din toata tara, am avut si francezi, belgieni, italieni, nemti, unguri, am avut si un american, Louis il chema. Eu ii omenesc aici cu ce am, daca vor lapte proaspat, am aici un vecin care are vaca si imediat vine ala cu laptele. Io le-am mai facut placinte buciumanesti, cu branza, marar, ceapa, o placinta din aia cat tigaia.
         Cei care vin cu cortul si de fapt la toti, le convine ca eu pun preturi mici. Io vreau ca lumea sa se simta bine si sa mai vina cu drag si altadata. Uite, am avut oameni care or revenit aici si si-or facut aici Pastile, altii or venit de Revelion. Anu’ asta de revelion am avut peste 20 de turisti aici care or petrecut. Pentru cei care vin cu cortul ii bine ca le pot lasa aci si io le pazesc. Mai am si patru paturi, in doua camere, unde se pot caza oamenii.
         Le mai dau la turisti de mancare “virsli” (un fel anume de carnaciori dintr-un amestec special de carne – nota autorului interviului) si le dau daca vor vinars si fac si crampa (un fel de tuica fiarta) daca vor! In rest ca bautura, orice vor turistii: am bere, aduc vin, cafea, sucuri de mai multe feluri, uite am acolo si frigiderul. Mai fac si sirop de brad, ala ii medicament curat, pentru plamani.
         Turistii isi pot lasa masinile jos, am io pe unul in sat care are loc mare de parcare si pazeste masinile si o saptamana daca trebuie.
         Apoi turistii isi pot aduce tot ce au aici sus cu o caruta cu cai, din sat, ii aduce un om de acolo pana aicea sus.
         La mine aici inchiriez cu 10 lei un pat pe noapte si cu 5 lei locul de cort pe noapte. Il pun asa de ieftin sa imi scot macar banii cu curentul electric consumat, ca in rest nu castig nimic din cazare. Si mancarea o dau ieftin, ca vreau oamenii sa se simta bina si sa mai vina la Detunata.
         I: Drept ce se tin oamenii de pe aici, se tin drept moti?
         D.G.: Noi ne tinem de moti. De exemplu, la cei de la Avram Iancu le zicem topi. Aici la noi cizelarea o fost mai mare, ca or fost minele, o fost auru’, in momentul cand ii auru’, s-o facut…De la Campeni incolo le zice topi.
          La plecare, nepotul Fefeleagai, imi da numerele sale de telefon, la care turistii dornici sa vada Detunata, pot sa il contacteze:
         0741.781.979
         0258. 784.019
         Comuna Bucium-Sasa, sat Ciuculesti, in judetul Alba, la Popasul Fefeleaga.
 
 
         http://www.popasulfefeleaga.go.ro/

 
Acest site a fost creat in 25 Noiembrie 2007
bogdan@taramotilor.ro

Visitor Counter by Digits