CAPITOLUL VIII
           DESCRIEREA TABLELOR CERATE

           Este desigur interesant fenomenul că toate tablele cerate au fost găsite numai la Roşia-Montană şi numai în adâncurile galeriilor din minele de aur. Explicaţiile date de celebrul istoric german Mommsen şi de distinsul meu coleg G. Popa Liseanu sunt concludente şi corespund vicisitudinei vremurilor de atunci, când numai în bezna minelor îşi mai puteau scăpa bieţii locuitori viaţa şi averea.
           Documentele şi inscripţiile timpului ne arată că exploatarea şi industria minelor de aur au aparţinut în întreaga Dacie-Traiană tezaurului public imperial. Cu toate acestea, găsim în Munţii Apuseni şi urme de proprietăţi private de mine, care nu erau înglobate în perimetrele statului.
           Aceste mine erau administrate separat de minele Statului şi deşi formau unităţi mai mici din industria auriferă, totuşi contribuiau şi ele cu aportul lor la progresul economiei naţionale a imperiului roman. Obiceiul perimetrelor mici din timpul Romanilor s-a perpetuat până în ziua de azi în regiunea Abrudului, mai ales la Roşia-Montană şi la Corna, unde cu toate silinţele depuse de mine, după sfatul şi îndemnul d-lui Vintilă Brătianu, şi cu toate lămuririle clare date proprietarilor minieri de către d. G. Popescu-Turneanu, un distins cooperates, actual director în Centrala cooperativelor săteşti, ne-a fost imposibil acum 4 ani să formăm o cooperative minieră tocmai din această cauză, fiecare proprietar de perimetru minier crezând că se ascund în teritoriul său minuscul comori de aur inestimabile.
           Transacţiunile de vânzare şi cumpărare a acestor mine particulare, cu teritorii mici şi greu de stabilit, se încuviinţau pe acele vremuri de către statul roman prin administratorul general sau procuratorul minelor. Este sigur că aceste mine erau lăsate în folosinţa particularilor pe lângă plata unui impozit catre stat.
           Băişagul privat din Munţii Apuseni pentru această epocă se stabileşte în mod mai evident în teritoriul Roşiei-Montane şi a comunei Bucium (masivul Corabia-Vulcoiu).
           Acest adevăr istoric cu privire la exploatările miniere din regiunea Abrudului ni-l demonstrează într-un chip desăvârşit cele 25 table cerate, găsite toate la Roşia-Montană şi păstrate din fericire până azi. În cele ce urmează mă voiu ocupa de fiecare table cerată în parte, dând preferinţă mai ales la 2 table cerate şi anume cele cu numerii X şi XV.

  • I. Prima tablă s-a găsit în anul 1786 de către George Iancu în mina unui anume Lorincz din muntele Igren, pe care a dăruit-o funcţionarului minier Daniil Gomboş din Zlatna. Această tablă se găseşte în muzeul Battyaneum din Alba Iulia. Ea este ruptă în două şi are text în limba veche greacă, singura tablă cu text grecesc.
  • II. La 20 Maiu 1788 s-a descoperit în mina Sf. Iosif din muntele Letea o cărticică compusă din trei foi sau table, numită triptychon. Ea se păstrează în muzeul naţional din Budapesta şi este una din cele mai interesante table, întru cât datează din 9 Februarie 167 după Christos şi cuprinde procesul de lichidare a societăţii de înmormantare din Roşia-Montană (collegiums funeraticum). Înainte de a ajunge în muzeul din Budapesta, ea a trecut din mână în mână, din care cauză este cam deteriorată.
  • III. La 1790, tot în muntele Letea, s-a găsit interesanta tablă cerată, care datează din anul 159 (17 Septembrie) după Christos şi tratează despre un act de împrumut. Ea se păstrează în muzeul din Budapesta într-o stare foarte deteriorată, din care cauză nu s-a putut descifra integral.
  • IV. În anul 1855 a văzut lumina zilei din mina Sf. Ecaterina o altă tablă cerută, compusă din trei foi şi care este tot un act de împrumut. Două din foile acestei table se păstrau la muzeul din Cluj, de unde în timpul răsboiului mondial au fost duse la Budapesta, iar o foaie din aceeaşi tablă ajungând în posesia eruditului nostru filolog Timotei Cipariu din Blaj, a fost dăruită de acesta cu toată biblioteca sa muzeului archidiecesan din Blaj.
  • V. Tot în baia Sf. Ecaterina s-a găsit la 24 Iulie 1855 un număr de 9 table cerate, cu care dimpreună s-au mai descoperit şi următoarele obiecte: a) o împletitură de păr în lungime de circa 60 cm; b) o masă cu pupitre; c) un butoiu; d) bucăţi de ciubare; e) o troacă (covată) de lemn; f) un vas cu o capacitate de aproximativ 100 litri; g) bucăţi de stofă sau pănură; h) lămpi şi linguri de lemn. Toate aceste obiecte au fost descoperite într-o gaură făcută în părete. O parte din ele au ajuns în muzeul din Budapesta, prin grija fostului episcop romano-catolic din Alba-Iulia, L. Haynald. Una din table, datând din anul 162 (Octombre 20) după Christos, cuprinde tot un act de împrumut.
  • VI. Tot în proprietatea muzeului din Budapesta se află şi o altă tablă cerată, care datează din anul 139 (Martie 16) după Christos, şi cuprinde un contract de vânzare-cumpărare, încheiat între Dasius Verzo, care vinde lui Maximo Batonis o sclavă cu numele Passia pe preţul de 250 denari.
  • VII. La 24 Iulie 1855, tot în mina Sf. Ecaterina s-au găsit tablele cerate, care au ajuns în posesia marelui filolog Timotei Cipariu, pe atunci director al liceului român din Blaj. Din aceste table ni s-au păstrat două întregi şi patru bucăţi mai mici în muzeul archidiecesan din Blaj. Una din aceste table conţine un contract de vânzare-cumpărare, încheiat la 16 Maiu 142 după Christos între Dasius Breucus şi Alexander Bellicus asupra sclavului Apalaustus, vândut pe preţul de 600 denari (cam 820 lei).
  • VIII. Din mina Sf. Ecaterina s-a mai scos la lumină în anul 1855 şi o altă tablă cerată, care datează din 6 Maiu 169 d. Chr. şi care vorbeşte despre cumpărarea unei case. Astăzi se găseşte în muzeul din Budapesta.
  • IX. Deasemeni tot în baia Sf. Ecaterina s-a mai găsit o tablă cerată, care datează din anul 163 Octombre 23 d. Chr. şi care, deşi este numai în bucăţi sparte, totuşi s-a putut descifra textul ei relativ la un contract de arendă.
  • X. În mina Ohaba Sf. Simeon s-a descoperit tabla cerata, care datează din anul 164 (Maiu 20) după Chr. şi cuprinde tot un act de arendă. Deoarece textul acestei table a putut fi reconstruit aproape în întregime de archeologi, îl dau pe scurt în cele ce urmează: Fiul lui Memmius Asclepius arendează lui Aurelius, fiul lui Adiutor, pe o jumătate de an, adică din 20 Maiu 164 până la 13 Noembre acelaşi an, o mină de aur pentru 70 denari. Arendaşul se obligă să plătească preţul arendei în rate egale, iar proprietarul îşi ia angajamentul să dea arendaşului o despăgubire de 5 sexterţi pe zi în cazul când ar strica târgul fără învoirea arendaşului. Tot această obligaţiune o ia asupră-şi şi arendaşul faţă de proprietar în cazul când n-ar plăti arenda la termenul fixat.
               Iată textul contractului redactat în limba latină: [Macri]no et Celso cos XIII kal. Junius Flavius Secundinus scripsi rogatus a Mem- \ mio Asclepi, quia se lit[ter]as scire negavit, it quod dixsit se locas[se] et locavit \ operas s[ua]s opera aurario Aurelio Adiutori ex ha[c] die [in] idus Novembres \ proxsimus [*se]ptaginta liberisque. [Mercede]m per [te]mpora accipere \ debetit. S[u]as operas sanas va[le]ntes [ede]re debebit, conductor [s(upra) s(cripto)]. \ Quod si invite condu[c]tore recedre aut cessare voluer[it, da]re \ debebit in dies singulos HS V numeratos c[Quod si] \ fluor inpedierit, pro rata conputare debebi[t]. Conductor si tem[po]- \ re peracto mercedem sol[v]endi moram fecerit, ead[em] p[oena] \ tenebitur exceptis cessatis tribus. Actum Immenoso maiori Titus Beusantis Socratio Socrationis [M]emmius Asclepi qui et Bradua
               Această tablă cerată se păstra până înainte de răsboiu în muzeul din Cluj.
  • XI. Tot în mina Ohaba Sf. Simeon s-a găsit o carte de table cerate, dintre cari una conţine textul unui contract de arendă a unei mine. Teglas Gabor, cunoscutul archeolog ungur, face constatarea, prin comparaţie, că teritoriul acestei mine, arendate pentru 70 de denari, era lucrat de circa 20 lucrători minieri şi că preţurile de arendă a diferitelor mine era unul şi acelaşi la Roşia-Montană, ca şi în Bucium (Corabia-Vulcoiu).
  • XII. În mina Sf. Ecaterina s-a mai aflat şi o altă tablă cerată, care cuprinde textul unei chitanţe pentru suma de 50 denari. Datează din anul 167, Maiu 29, d. Chr.
  • XIII. Tot în mina Sf. Ecaterina s-a găsit la 24 Iulie 1855 şi o altă carte de table cerate, care constă din două foi şi cuprinde un contract din 28 Martie 167 d. Chr. Această tablă cerată face parte din muzeul din Berlin, căruia i-a fost dată de către directorul liceului reformat din Aiud în schimbul altor obiecte vechi archeologice.
  • XIV. Deasemeni s-a mai descoperit în mina Sf. Ecaterina o tablă cerată, din care însă nu ni s-au păstrat decât câteva bucăţi. Data ei este necunoscută, dar se poate vedea că tratează o transacţie încheiată în urma unui process. Se găseşte în păstrarea muzeului din Budapesta şi are o lungime de 17,5 cm, iar lăţimea 8,2 cm.
  • XV. În anul 1855 s-au mai găsit, tot în baia Sf. Ecaterina, două table cerate, care conţin fragmentele unui jurnal de casă cu lista de bucate, alcătuită de magister coenae, adică de prezidentul unui banchet, care a avut loc la Roşia-Montană. Pe pagina a patra a tablei sunt trecute următoarele cheltuieli făcute cu ocazia banchetului:
               În ajunul calendelor lui Maiu (30 Aprilie)...............denari 176
               5 miei............................................................ 18
               1 purcel......................................................... 5
               pâine albă............................................ 2
               tămâe de prima calitate, 1 sextariu (0g, 547)................3
               vin bun, 3 hemine(01, 822)..............................................2
               vin de rând, 3 congii (01, 5818).................... 97
               verdeţuri (legume).................................... 1 şi o semiuncie
               bacşiş.............................................denari 13/14
               oţet, o hemina (0,524) .........................
               sare şi ceapă.................................... 15/24
                ? ................................. 2
                ? ................................... 2
               apoi (poate ca totaluri?) ..................... 150 şi apoi 160
               Dacă studiem cu atenţie aceste cheltuieli şi dacă socotim denarul 60 bani, atunci 5 miei costau la Roşia-Montană, în secolul II după Christos, 16 lei, adică 2 lei 40 bani mielul; un purcel 3 lei 30 bani, două pâini albe 1 leu 40 bani; o jumătate funt de tămâie 2 lei; pentru trei sexterti vin bun s-a cheltuit 1 leu 40 bani, iar pentru două quadrantale şi două hemine de vin de masă 56 lei 80 bani; pentru legume 70 de bani; pentru serviciu (impensam = bacşiş) 40 bani; pentru oţet 38 bani; pentru sare şi inevitabila ceapă 42 bani.
               Din examinarea listei de bucate ne surprinde cantitatea cea mare de vin, pe care l-au consumat mesenii. În adevăr, din 270 denari (107 lei 60 bani), vinul a costat 62 lei, iar mâncărurile şi restul cheltuielilor numai 46 lei 20 bani.
               Celebrul istoric german Mommsen însă, bazându-se pe mărturia lui Pliniu (Plinii, Hist. Nat. XIV, 56), care ne spune că cu 16 lei se căpăta la Roma un vin foarte bun, susţine că prea scump era vinul consumat de participanţii ospăţului dela Roşia-Montană. Probabil că acest vin nu se producea în ţară, ci era importat şi în acest caz scumpetea se explica prin cheltuielile de transport şi prin taxele de acciz.
               Ambele aceste table se aflau în anul 1857 în proprietatea liceului reformat din Aiud.
  • XVI. Mai există câteva sfărâmături de table cerate, fără a li se putea stabili data şi conţinutul.
  • XVII. În anul 1854 s-a găsit o tablă în mina Ohaba Sf. Simeon, care conţine fragmentele unui contract şi datează dela 5 Februarie 131 d. Chr.
  • XVIII. O altă tablă cerată, care curpinde iar fragmente de contract, se găseşte în muzeul din Budapesta.
  • XIX. Tot despre un contract fragmentar tratează o altă tablă cerată, aflătoare tot în muzeul din Budapesta.
  • XX. Muzeul archidiecesan din Blaj mai stăpâneşte, din fericire, o tablă cerată găsită tot în mina Sf. Ecaterina şi care tratează despre un contract.
  • XXI. Tot în acest muzeu şi din aceeaşi mină se mai păstrează sfărâmăturile unei table cerate, care însă este mai deteriorată.
  • XXII. În anul 1820 s-au descoperit într-o galerie foarte veche a minei Sf. Ladislau din muntele Cârnicu-Mare mai multe table cerate. Una din aceste a ajuns în posesia scriitorului sas Ackner, preot în satul Guşteriţa, lângă Sibiu.
  • XXIII. În seria tablelor cerate, descoperite toate la Roşia Montană, se mai găseşte şi o tabliţă ceruită de lemn de brad, care cuprinde sigiliul unui antreprenor al statului de pe vremea împăratului Antoninus. Archeologii presupun că acest sigiliu ar fi fost ascuns în mina numită azi Sf. Ladislau pe vremea răsboiului dus de Romani în contra Marcomanilor.
  • XXIV. Blajul nostru mai are favoarea să fie în posesia unei bucăţi de tablă cerată, care, fiind deteriorată, nu ne indică decât următoarele două cuvinte:
    ..ERANITRP
    ..OVINDVAR
    Literele dela sfârşitul primului rând pot să însemne: Tr(ibus) P(ublicis).
  • XXV. În anul 1855 a văzut lumina zilei una dintre cele mai interesante table cerate, care cuprinde un contract de vânzare-cumpărare şi care a ajuns la Blaj. Din textul acestei table se stabileşte în mod clar că Legiunea XIII Gemina din colonia Canabae de lângă Alba Iulia (Apulum) a cumpărat pe sclava Theodota, originară din Creta, dela Claudius Iulius Alexander Antipater, cu suma de 420 denari. Contractul poartă data de 4 Octombre 160 după Christos. În cele mai multe din tablele cerate găsite la Roşia-Montană, chiar şi în cea cu textul grecesc, se pomeneşte mai des, ca nume de localităţi, Alburnus maior, adică Roşia-Montană de azi, apoi Alburnus minor, adică Abrudul, al cărui nume dacic poporan Abrud-ava s-a conservat totuşi până azi.
               Ca nume de persoane, pe care le întâlnim în tablele cerate, sunt foarte multe nume dalmatine, ceeace dovedeşte că împăratul Traian, care a început o sistematică exploatare a băilor de aur din Transilvania, gândindu-se la o extracţiune mai raţională, a adus la Abrud minieri pricepuţi din Dalmaţia. Dealtfel între puţinele monumente dela Abrud, există, după d. Popa Liseanu, trei inscripţiuni, cari pomenesc despre origina dalmatină a celor ce le-au ridicat.
               Dintre numele de persoane, despre cari fac amintire tablele cerate, cele mai multe sunt nume pur romane, vreo 15 nume sunt greceşti, - căci Grecii, ca popor de negustori şi meseriaşi, au avut totdeauna dese relaţiuni cu vecinii lor de peste Dunăre, - şi apoi vreo 40 de nume barbare şi de un aspect eterogen, precum:
               Cerdo            Mico
               Annes            Bato
               Beusas            Caricii
               Geldo            Verzo
               Lossa            Passia
               Liga            Plator
               Liccai            Bradua, etc.
               Asupra unora din aceste nume s-au făcut cercetări aprofundate, cari dovedesc că ele sunt de provenienţă dalmatină, ceeace confirmă hipoteza despre colonizarea munţilor metaliferi ai Daciei cu lucrători speciali aduşi de pe malurile orientale ale Dalmaţiei.
               În ceeace priveşte limba scrisă din tablele cerate, ea este limba graiului vulgar latin, care este embrionul, din care avea să se desvolte limba româneasca. De aceea importanţa limbistică a acestor table este enormă, deoarece ele fiind scrise de provinciali, de oameni de jos, deşi concepute după toate formele oficiale şi riguroase ale limbei culte, totuşi ele prezintă forme sporadice de o limbă latinească rea şi coruptă, care arată însă graiul vorbit al coloniştilor dela Dunăre. Şi apoi dacă este adevărat că nimicirea unei limbi este tot una cu nimicirea unei naţionalităţi, tot aşa de adevărat este că deodată cu zămislirea unei naţionalităţi începe şi zămislirea limbei sale.
               Iată de ce cea mai scumpă moştenire, pe care ne-au lăsat-o străbunii noştri, Romanii, este limba. Acest nepreţuit tezaur, graţie stăruinţei şi caracterului conservator al poporului nostru, nu ni l-a putut înstrăina nimeni în timpul celor 18 veacuri, de când trăim şi ne desvoltăm pe încântătoarele şi mănoasele văi şi plaiuri ale de D-zeu binecuvântatul Românii-Mari.
  •  
    Acest site a fost creat în 25 noiembrie 2007,iar această pagină a fost revizuită la 28 decembrie 2009 de Bogdan Briscu
    www.taramotilor.ro 2007 - 2010

    Visitor Counter by Digits