CAPITOLUL XXXXI
           
COMUNICATIILE IN TARA MOTILOR

            Cand vorbim despre mijloacele de comunicatie ale tinutului Muntilor Apuseni, trebue sa tinem seama de trei factori, cari cumpanesc in asemenea materie. Primul si cel mai important este factorul necesitatilor strategice ale tarii romanesti in situatia sa politica si teritoriala de azi. Cel de al doilea este factorul curat economic, iar ultimul este factorul cultural si social, care inca conditioneaza solutia pe care viitorul apropiat trebue sa o dea problemei comunicatiilor in regiunea Muntilor Apuseni. Caile de comunicatie existente nu satisfac pe nici unul dintre acesti trei factori importanti, cari tot mai mult isi validiteaza importanta lor pentru viata publica a Romanilor din Tara Motilor.
            Daca consideram situatiunea geografica a granitelor noastre de vest, dela inceput trebue sa stabilim ca fortificarea acestei granite pretinde, pe langa colonizarea unui elemen viguros romanesc pe tot cuprinsul ei dela nord spre sud, si impreunarea acestui element colonizat, peste tinutul Muntilor Apuseni si peste Zarandul romanesc, cu insasi inima tarii romanesti la imbinarea Tarnavelor cu Murasul. Pornind din acest principiu, Muntii Apuseni nu-si gasesc azi acces suficient nici spre apus, nici catra raul Mures cu nici una dintre liniile de comunicatie pe cari le au. Exlicatia o gasim in faptul ca acest tinut niciodata pana acum nu a facut parte din insasi organizatia politica a statului romanesc.
            Ramane deci sa cercetam motivul pentru care ideia legaturii Muntilor Apuseni cu Valea Murasului trebue sa ia fiinta cat mai repede posibil, prin construirea unei astfel de artere de comunicatie, dela vest spre sud-est, care ar urma sa satisfaca integral necesitatile strategice, economice si culturale ale tinuturilor pe cari le-ar atinge, in armonie desavarsita cu interesele superioare ale tarii romanesti intregite.
            Vom examina acest postulat, intaiu, in comparatie cu lipsa criteriilor acestei cerinte a soselelor existente, aratand prin istoricul construirei lor de catre statul ungar tendinta acestuia de a nu fi vrut sa inzestreze cu sosele un tinut, asa dupa cum pretindeau interesele lui de viata. Este aproape indeobste cunoscut ca soseaua cea mai veche, care s-a construit in scopul apropierii Muntilor Apuseni cu Valea Murasului, este aceea care ne-a ramas inca dela Romanii stapanitori in trecutele vremi pe aici si care impreuna cu Alba Iulia de azi (Apulum) cu Zlatna si cu Abrudul, pe valea Ampoiului, peste Dealul Mare.
            Ea se datoreste interesului, pe care acest cuminte si harnic popor il purta exploatarii minelor. In alta parte a volumului de fata am vorbit despre aceasta sosea mai pe larg, aratand menirea pe care a avut-o, incepand dela Romani pana in zilele noastre.
            Ea se datoreste interesului, pe care acest cuminte si harnic popor il purta exploatarii minelor. In alta parte a volumului de fata am vorbit despre aceasta sosea mai pe larg, aratand menirea pe care a avut-o, incepand dela Romani pana in zilele noastre.
            Romanii au avut tot interesul sa construiasca aceasta sosea pe valea Ampoiului, caci centrul Daciei Traiane era Apulum (Alba Iulia) si deci aci avea sa se concentreze si sa se desfaca tot produsul exploatarilor miniere din Muntii Abrudului.
            Mentinerea ei in viitor o reclama aceleasi interese mari, cari sunt identice si pentru viata economica a Romaniei intregite.
            Cea de a doua sosea, care s-a construit mult mai aproape de timpurile noastre, este soseaua dealungul Ariesului, care leaga orasul Turda cu Campenii, centrul Motilor propriu zisi, si cu Abrudul. Dateaza ca sosea nationala (drum de tara) din jumatatea a doua a veacului XIX. Este in afara de orice indoiala ca edificarea ei era indicata de situatia geografica a tinutului pe care-l strabate. Totusi nu este mai putin adevarat ca statul ungar a urmarit, prin construirea ei, interese cari culminau in avantul pe care orasele Turda si Trascau trebuia sa-l ia prin comerciul, industria si finanta maghiaro-evreiasca a acestor orase.
            Nu mai putin s-au urmarit aceleasi interese si prin construirea liniei ferate inguste dealungul acestei sosele, adica dela Turda la Abrud. Statul ungar nu privea cu ochi buni construirea aici a unei linii ferate normala, caci poporul roman din Muntii Apuseni trebuia, dupa conceptia ungureasca, sa fie lipsit de posibilitatile unei vieti mai tichnite si mai lesnicioase.
            Soseaua a treia, care leaga Muntii Apuseni cu tinutul Crisului Alb (Zarandului), este “drumul de tara” dintre Abrud si Brad. S-a construit la initiativa si indemnul administrativ a vechiului judet Zarand, conducere care era romaneasca prin faptul ca era compusa din suflete otelite in focul sacru al dorintelor de a face ceva si pentru Romanii oropsiti si nacajiti de greul unei vieti, care-si macina in curs de veacuri rostul ei in folosul altora.
            Epoca absolutismului austriac de dupa anii 1848 si 1849 a renascut pe o clipa in Zarand umbrele vechilor cnezi si voivozi romani, cari nu au esitat a-si pune tot sufletul lor in slujba poporului, care i-a nascut.
            Astfel a luat fiinta unica sosea in epoca stapanirilor straine, care deserveste interese curat romanesti si neprecupetite de impilatorii nostri seculari.
            Daca examinam cu deamanuntul aceste linii de comunicatie, cari servesc insa numai in parte interesele Muntilot Apuseni, usor ajungem la constatarea ca nici una nu a fost construita cu menirea de a creia pe seama populatiei acestui tinut o astfel de artera de comunicatie, care sa imbratiseze in intregime toate interesele mari ale tinutului, interese cari sunt inerente cerintelor de exploatare a tuturor materiilor brute din Muntii Apuseni prin munca populatiei indigene. Cu atat mai putin satisfac ele azi supremul obiectiv al preocuparilor noastre de aceasta natura, care culmineaza in impacarea trebuintelor imperioase ale apararii nationale.
            Infaptuirea idealului national a gasit Muntii Apuseni inchisi de restul tarii, unde in mod firesc s-au desvoltat toate liniile de comunicatie, asa dupa cum evolutia istorica a Ardealului a impus aceasta desvoltare.
            Faptul ca acest tinut geograficeste se gaseste azi inglobat in pamantul stapanirii noastre, ridica la suprafata argumentul cel mai puternic in sustinerea construirii unei sosele noui, care sa aiba acces sau esire spre un nod al cailor ferate romane, ce-si au drumul spre Bucuresti, capitala Romaniei intregite.
            Acesta este principiul cel mai de seama care trebue sa predomneasca la rezolvarea problemei comunicatiilor in Muntii Apuseni. Punctul de plecare va trebui sa fie fara indoiala oraselul Teius de pe Valea Muresului in legatura directa cu orasele Abrud si Campeni din creerii Muntilor Apuseni. Argumentul preponderant al acestui principiu rezida in faptul ca interesele strategice, economice, culturale si sociale ale tinutului Muntilor Apuseni sa aiba comunicatia directa cea mai scurta cu cel mai curat tinut romanesc, adica cu lanul taranimei romane din vatra Muresului, in punctul care face cea mai buna legatura de cale ferata cu capitala tarii.
            Urmeaza deci sa fixam linia menita a satisface aceasta mare cerinta nationala. Ea numai una poate sa fie: teius spre comuna Mogos, pe valea Geoagiului de Sus, prin Bucium la Abrud, de aici la Campeni, pe Ariesul Mare, spre Scarisoara (Lapus) si peste Biharia in Valea Crisurilor, la Baita si Vascau.
            Cand aceasta linie de comunicatie va fi fixata pe teren si prin o cale ferata, care sa lege Teiusul cu Oradea Mare, strabatand Tara Motilor, atunci acesta va fi postul de avantgarda dinspre granita noastra de vest, unde poate nu peste mult se vor masura din nou puterile celor doua popoare si se va liquida ultima nadejde a celor ce vreau sa usurpeze drepturile noastre istorice asupra vechiului Ardeal. Interesele economice se vor gasi deplin satisfacute, caci aceasta linie de comunicatie imbratiseaza direct intreg tinutul Muntilor Apuseni.[…]
            Nu mai putin importanta este, tot din motive strategice si economice, construirea soselei Campeni-Huedin peste marea si frumoasa comuna Albac, apoi Arad (Horesti), numtele Dealul Calului, pe Somesul Rece pana in Belis, iar de aici cu o ramificatie spre Cluj, iar alta peste Calatele la Huedin.
            O parte din aceste sosele sunt construite inca de regimul unguresc, dar numai in masura care servea interesele locale ale fostilor stapanitori. Astfel vedem construita soseaua Huedin-Belis in scopul de a menaja intinse interese economice concentrate sub raportul exploatarii forestiere.
            Unii dintre cei ce se ocupa de chestiunea Motilor au aruncat si ideia construirei unei sosele nationale dela Belis pe sub poalele sudice ale Bihariei la Lapus si de aici la Baita din Vaile Crisurilor. Ideia este insa gresit conceputa. Soseaua, care va avea menirea sa lege orasul Huedin cu Muntii Apuseni, nu va putea strabate alta directie mai indicata de criterii geografice si economice decat Belis peste Dealul Calului la Albac si de aci sa se impreune cu soseaua Campeni-Scarisoara-Baita.
            Nu mai putin adevarat este ca ideia construirei unei linii de cale ferata dela Cluj la Campeni, tot numai in aceasta directie poate fi realizata. Ea va trebui sa urmeze cursul Somesului Rece pana la Belis, iar de aci peste comuna Albac-Arada prin Secatura la Campeni.
            Dar din momentul ce s-ar construi o cale ferata Teius-Abrud-Campeni-Vascau-Oradea Mare peste inima Muntilor Apuseni, iar aceasta linie principala ar avea si un acces spre Brad dela Abrud, am avea atunci suficiente linii de comunicatie in tinutul Motilor, pentru toate necesitatile lui strategice si de ordin economic.
            Clujul in acest caz va trebui legat cu Muntii Apuseni direct numai prin sosele nationale, dintre cari parte le are, dar trebuesc reparate. Asa soseaus Cluj-Iara de Jos este foarte buna si, putin mai ingrijita, ar satisface pe deplin nevoile tinutului de sub poalele Muntilor Gilaului.
            Soseaua Abrud-Aiud peste comuna Ponor va trebui pe distanta Ponor-Aiud scoasa dintre soselele judetene si mentinuta ca drum comunal, caci nu este decat de un foarte mic interes local, si acesta disparent total de indata ce se va construi adevarata sosea nationala Teius-Mogos-Abrud, cu un traseu de abia 56 km si fara calamitatile urcusurilor anevoioase.
            Prelungirea soselei acesteia dela Scarisoara la Baita si dela Albac la Belis, putem spune hotarat ca ar desavarsi idealul strabunilor Romani, cari preconizasera si aproape infaptuisera impreunarea Daciei Apulensis cu Dacia Porolissensis, peste tinutul Muntilor Apuseni.
            Aceleasi interese mari nationale ne leaga si pe noi cei de azi, cari am vazut cu ochii reinvierea Daciei Traiane, care poate deveni Imperiul roman de rasarit, in al carui simbol s-a realziat Romania Mare de azi.
            Toate drumurile noastre trebue sa duca si sa graviteze spre Bucuresti, caci aici s-a conceput aluatul, care ne-a dospit libertatea nationala si integritatea teritoriala, si tot de aci va avea sa tasneasca puterea de cimentare a unitatii teritoriale si politice a Tarii Romanesti.
            Mai amintim ca corolarul Muntilor Apuseni atat dinspre nord-vest, cat si dinspre sud-est, trebue sa fie inconjurat cu sosele nationale, cari sa mentina legatura de comunicatie intre Deva-Oradea Mare prin Tara Crisurilor si Halmagiu deoparte si intre Oradea Mare-Cluj-Teius-Deva de alta parte.
            Aceasta din urma retea este complecta si ramane sa se desavarseasca si reteaua corolara a tinutului Crisurilor.
            Soseaua Abrud-Zlatna, in lungime de 36 km, vecinic expusa stricaciunilor din cauza inundatiilor si a torentelor, […], va trebui sa aiba parte cu vremea si de serioase lucrari technice de consolidare, spre a nu mai fi expusa deteriorarii la primele descarcari violente ale naturii. Deasemenea va trebui luata in studiu si construirea unei cai ferate inspre Abrud si Zlatna, care ar inlesni pe de o parte transportul minereurilor din jurul Abrudului la uzinele statului din Zlatna, iar pe de alta parte ar scurta in mod simtitor distanta dintre Abrud si Alba Iulia, evitand marele inconjur cu calea ferata pela Turda-Aiud-Teius-Alba Iulia.
            In acest chip, imensa multime de material lemnos is minereuri pe cari le ofera din belsug Muntii Apuseni, apoi produsele agricole ca vite, poame si lana, ce se desfac in targurile acestui tinut, isi vor avea posibilitatea de desfacere usoara pe pietele interne si externe, si astfel bratele muncitoare ale celui mai harnic element romanesc isi vor castiga painea vietii in mod cinstit si nespeculat de parazitismul economic al veacului.

 
Acest site a fost creat in 25 Noiembrie 2007
bogdan@taramotilor.ro

Visitor Counter by Digits