CAPITOLUL XIX
           TARGUL DE FETE DE PE MUNTELE GAINA.
           T�RGUL SĂRUTATULUI DELA HĂLMAGIU ŞI T�RGUL DE PE MUNTELE CIURULEASA


           Din timpuri străvechi şi îmbrăcate în negura basmelor, cari par a ne transporta în epoca de formaţiune a poporului român, a existat la Românii din Munţii Apuseni şi în special la Românii din Ţara Moţilor obiceiul de a ţine bâlciuri sau târguri anuale pe vârfurile munţilor Găina (1486 metri înălţime), numit târgul de fete din Găina, Călineasa (1432 metri), Biharia (1659 metri) şi Lespezi (1103 metri), fără a mai vorbi de târgul sărutatului din comuna Hălmagiu, din regiunea văii Crişului alb, la poalele muntelui Găina.
           Cele două dintâi, adică târgul de fete din Găina, ca şi cel de pe muntele Călineasa şi târgul sărutatului din Hălmagiu se practică şi azi la următoarele date: primul în prima Duminecă ce urmează sărbatoarei Sân-Petru, cel de-al douilea în ziua de Sân-Petru şi cel de-al treilea la Sân-Toader, pe când târgurile de pe munţii Bihariei şi Lespezi au fost părăsite, cel dintâiu la 1828, din cauza ceţei şi a deselor furtuni, iar cel de-al douilea la 1830. Una din cauzele, pentru care a fost lăsat din uz târgul de pe muntele Biharia, trebue să fie desigur şi sgomotul infernal ce se aude la un anumit punct sub coaja pământului, din cauza unei mari căderi de apă în interiorul muntelui. De acest punct nu se apropie nici vitele, cari pasc în partea locului.
           Cel mai însemnat din aceste târguri este târgul de fete de pe muntele Găina, numit astfel – spune tradiţia – din cauza unei găini de aur, care, pe vremea când se lucrau minele din munţii Bihariei, îşi depunea ouăle sale de aur într-un cuib aşezat pe vârful muntelui Găina. Când locuitorii din Vidra-de-sus, situaţi la poalele muntelui, atraşi de frumuseţea ne mai pomenită a găinei, au încercat să o prindă, ea a fugit şi s-a refugiat în jurul minelor de aur dela Roşia-Montană şi de atunci a încetat şi lucrul în minele din munţii Bihariei, căci găina din poveste era vâlva băilor şi a dus aurul cu ea în părţile unde a sburat.
           În cea dintâi Duminecă după Sân-Petru liniştea din Găina înceteaza pentru o zi. Este ziua fantasticului târg de fete, în vederea căruia din zorii zilei curg de pe toate văile şi dealurile Moţi şi Moaţe, Crişeni şi Crişene, toţi în haine de sărbătoare, ca să ia parte la acest târg, unde cântecele lăutarilor asurzesc pădurile. Dis de dimineaţă doui delegaţi din partea Moţilor din Vidra-de-sus şi doui din partea Crişenilor din comuna Bulzeşti trag o linie de despărţire între Moţi şi între Crişeni, în câmpul târgului de pe coama muntelui, formată de cele doua vârfuri ale sale. Linia e trasă astfel că Moţii se aşeaza cu merindele pe pajiştea verde în partea de către răsărit, iar Crişenii în partea de către apus.
           Până pe la orele 10 dimineaţa, toţi sunt ocupati cu cumpărarea şi vânzarea uneltelor de casă şi agricole, fabricate de ei după specialitatea locului, şi după-ce s-a terminat cu târguirea celor trebuincioase lumea începe să prânzească pe iarba verde şi să se adune împrejurul lăutarilor (igreţilor), cari cântă lângă câte un butoiu (berbinţă) cu vin ori cu rachiu (vinars) de cireşe sau cu rozolie (un fel de vinars roşu îndulcit cu zahăr sau cu miere de stup). Apoi deodată se încinge jocul peste întreg târgul şi vezi grupe separate şi formate din Moţi şi Crişeni, cari în sunetul viorilor (ceterelor), clarinetelor, cimpoaielor şi fluerelor, joacă hora, adresându-şi prin chiuituri tot felul de satire, strigând Crişanul către Moţ:

Ţine, Moţ, de hastă straiţă
Să mă hîţ (joc) cu hastă Moaţă
Până mă hîţai cu Moaţa,
Se duse Moţul cu straiţa!

Iar Moţul îi răspunde:

Măi, Crişane, lapte în teoc
Adă fata să ţi-o joc;
De nu ţi-oiu juca-o bine,
Intre smerii în ea şi în tire!


           Pe vremea regimului unguresc, de multe ori jandarmii unguri turburau aceste petreceri prin ura şi excesul lor şovinist. În vara anului 1852 însă, când 11 jandarmi şi-au permis să insulte nişte femei d-ale Moţilor şi Crişenilor, ei au fost cumplit bătuţi şi desarmaţi, fapt pentru care Moţii au fost aspru pedepsiţi.
           Printre Moţii, cari au bătut şi desarmat pe jandarmii unguri, se afla şi regretatul ţăran din Vidra-de-sus, Gavrilă Bădescu, fost luptător în oastea lui Avram Iancu, un tip de Moţ inteligent şi hotărât, pe care am avut plăcerea să-l cunosc în vara anului 1886, cu ocazia unei neuitate excursiuni făcute în Ţara Moţilor în societatea distinşilor profesori dela liceul din Braşov, Andrei Bârseanu şi Pandeli Dima, apoi Valeriu Branişte şi Ghiţă Pop, pe atunci studenţi universitari la Budapesta, Marius Murăşanu, Nicolae Dima, Valeriu Puşcariu, Aurel Danciu şi autorul acestor rânduri, noi, aceştia din urmă, fiind toţi studenţi la liceul român din Braşov.
           Cu prilejul acestei excursiuni am fost găzduiţi, la Vidra-de-sus, în ospitaliera casă a regretatului ţăran fruntaş Iosif Gomboş, rudă deaproape a lui Avram Iancu, care la masa bogată ce ne-a oferit cu păstrăvi fripţi în spuză şi vin rosu, ne-a făcut plăcerea să invite şi pe ţăranul Gavrilă Bădescu, ca să ne povestească scene interesante din luptele lui Avram Iancu cu Ungurii. Om energic, dârz şi hotărât, Gavrilă Bădescu, deşi la 1886 număra peste 60 ani, avea o încredere oarbă în steaua neamului nostru, căci într-una ne spunea următoarele versuri, auzite desigur din gura lui Avram Iancu:

Nu te teme, măi Române!
Nu te teme că-I pieri!
Căci un braţ vânjos te ţine,
Fost-ai vecinic şi vei fi!


           Bietul Moş Gavrilă Bădescu, pentru actul său de a fi participat la bătaia şi desarmarea jandarmilor unguri în vara anului 1852, a fost pedepsit tot cu bătaia, aplicându-i-se 100 de bastoane. Unul din participanţi a fost impuşcat în anul 1856.
           Încât pentru târgul de fete din Găina, atât regretatul ţăran Gavrilă Bădescu, cât şi Teofil Frâncu şi George Candrea, autorii volumului “Românii din Munţii Apuseni”, de care ne-am folosit în scrierea de faţă, ne spun că numai în creerii duşmanilor noştri a putut încolţi ideia de imoralitate. Moţii, ca şi Crişenii, fiind oameni cu un profund sentiment religios, niciodată n-a existat la dânşii vreo tendinţă care să poată motiva denumirea ce s-a dat târgului, şi anume târg de fete. Fireşte că la asemenea bâlciuri se făceau şi se fac şi azi cunoştinţe nevinovate între tineri şi fete, cari sunt urmate apoi de căsătorie. Tradiţia însă nu ni le prezintă ca având prim scop ceva, după care le-am putea numi târguri de fete.
           Despre originea târgului, Gavrilă Bădescu ne mai spunea că a aflat dela tatăl său, care a trăit 130 de ani, că într-o zi Vidrenii, petrecându-şi în Găina, au fost surprinşi de Curuţi şi Lobonţi, pe cari respingându-I, în amintirea acelei victorii şi-ar petrece Moţii în ziua numită. Cam în acest sens vorbeşte şi etnograful german dr. Karl Reissenberger în volumul său “Siebenburgen” (Wien, 1881), înlocuind însă năvala Curuţilor şi Lobonţilor cu năvala Mongolilor, pe cari Moţii i-au omorât pe toţi şi “în amintirea acelei învingeri îşi petrec Românii în fiecare an, la Sân-Petru, pe muntele Găina, cu care ocaziune se contractează şi unele căsătorii”.
           Tot astfel stau lucrurile şi în privinţa târgului sărutatului din Hălmagiu, comună românească pe valea Crişului alb (jud. Arad), la poalele muntelui Găina. Acest târg, care se ţine în fiecare an în ziua de Sân-Toader, se mai numeşte şi târgul nevestelor prin faptul că în acea zi de bâlciu toate nevestele tinere din comunele învecinate vin la Hălmagiu, unde sărută pe rudenii, cunoscuţi şi chiar pe străini, dacă li se spune că sunt oameni de frunte şi de omenie şi când nevasta e sigură că nu va fi refuzată.
           A fi sărutat de o nevastă la Hălmagiu, însemnează a fi un om fruntaş şi cinstit. Ticăloşii, oamenii cu reputaţe proastă şi rău îmbrăcaţi sunt ocoliţi dela această onoare.
           Târgul Hălmagiului dela Sân-Toader are o înfăţişare interesantă prin buna dispoziţie, râsul şi glumele, cari formează caracteristica acestui bâlciu. Dis de dimineaţă, nevestele tinere din 50-60 de sate, foarte frumos gătite şi cu cununile de mireasă pe cap, în grup de câte două şi câte trei, însoţite de soacrele lor, încep a umbla prin târg şi cum întâlnesc rudenii şi cunoscuţi, aleargă la ei şi îi sărută, iar aceştia le cinstesc cu bani, fiecare după cum poate şi îl trage inima. Cu străinii sunt în mare rezervă, căci a rămânea nesărutată este cea mai mare ocară. Când însă nevestele sunt informate că nu vor fi refuzate, atunci ele sărută şi pe străin. După sărutat, nevasta primind cinstea, ea mulţumeste închinând dintr-un ulcior cu vin. A nu bea, înseamnă a batjocori nevasta şi pe ai săi.
           Lucruri imorale şi certuri nu se nasc niciodată. Moralitatea şi ordinea o păstrează însuşi publicul, care controlează păstrarea bunelor moravuri.
           În privinţa originei acestui târg nu se ştie nimic precis. Oamenii s-au pomenit cu această datină şi o menţin din generaţie în generaţie. Tradiţia spune că târgul de sărutat din Hălmagiu datează de pe vremea năvălirei Turcilor, cari, străbătând până pe valea Crişului alb, ar fi răpit o mulţime de femei crişene, dintre cari unele, scăpând din robie şi întorcându-se acasă, au sărutat pe toţi cunoscuţii pe cari i-au întâlnit, iar aceştia le-au cinstit pentru vrednicia şi dragostea lor faţă de limba şi vatra strămoşească.
           Pe lângă târgurile din muntele Găina şi cel dela Hălmagiu, a mai rămas în fiinţă târgul de pe muntele Călineasa, care este mai puţin important decât cel din Găina, deoarece nu iau parte la el decât păstorii din acel munte, apoi foarte puţini păstori crişeni şi un număr mic de locuitori de pe văile Someşului cald şi Someşului rece dinspre Huedin. Afară de lâna dusă de Moţii din Scărişoara, nu sunt alte mărfuri de vânzare în târgul de pe Călineasa.
           Care anume din aceste târguri e mai vechiu sau dacă toate datează din aceeaşi epocă? Iată o întrebare, la care logica faptelor ca şi anumite consideraţiuni etno-geografice ne pot determina să socotim geneza lor ca fiind anterioară oricăror începuturi de civilizaţie rudimentară sau aşezământ de stat, ba chiar ca aparţinând epocii de formaţiune a poporului român. Pentru acei cari au vizitat târgul de fete din Găina sau târgul de pe muntele Călineasa, ale caror înălţimi şi aspect oferă privelişti sălbatice şi pline de fiorii unei singurătăţi, care îţi face impresia că te găseşti la capătul lumei, gândul lor sboară fatal spre vremuri îndepărtate, a căror taină caută s-o pătrundă.
           Profesorul Tache Papahagi, în instructiva sa lucrare “Cercetări în Munţii Apuseni”, se întreabă cu drept cuvânt: Ce anume va fi contribuit ca pentru un atare târg să fie ales creştetul unui munte sălbatic şi în acelaşi timp cel mai îndepărtat de satele Moţilor, cum e Călineasa? O atare petrecere pe vârful unui munte e condiţionată în alte regiuni româneşti de serbarea patronului sau hramului unei mănăstiri existente pe acel munte. Dar aici nu e nimic de natură religioasă. Un răspuns în sensul că muntele Găina formând linia de despărţire dintre Crişeni (ţinutul Zărandului) şi Ţara Moţilor, era firesc ca să devie locul de întâlnire pentru un târg, nu este suficient, fiindcă nu explică elementele constitutive ale acestui târg sub raportul istoric, etnic, social şi economic.
           Prin aceste târguri, Moţii – căci ale Moţilor sunt ele, mai ales acel de pe Călineasa şi de pe Găina – nu urmăresc aproape nimic din punct de vedere economic, cum e obiceiul la târguri. Şi apoi nu vârful unui munte, fie el chiar mai puţin înalt decât Găina, poate fi prielnic unui bâlciu. Bazat pe aceste consideraţiuni judicioase, profesorul Papahagi afirmă că, sub orice aspect am analiza acest obiceiu al târgurilor pe vârfuri de munţi, totul e de natură să ne transporte în epoca unui trecut îndepărtat, poate chiar epoca de formaţiune a poporului român, şi că, în asemenea circumstanţe, este posibil, pentru vremurile acelea, să fi existat şi tendinţa înlesnirei de căsătorii în sensul aşa numitului târg de fete. Azi pe vârful muntelui Găina se înalţă o cruce maiestuoasă, în semn de biruinţă, ridicată din iniţiativa d-lui Ion I. C. Brătianu.

 
Acest site a fost creat în 25 noiembrie 2007, iar această pagină a fost revizuită în 29 decembrie 2009 de către Bogdan Briscu
www.taramotilor.ro 2007 - 2010

Visitor Counter by Digits