Capitolul VII

CRUCEA DELA “DEALUL CERBULUI”

            Dupa ce s-a restabilit ordinea in tara am calatorit catre Zlatna. Ajungand la “Dealul Cerbului” am intalnit mai multi oameni, cari lucrau la drum si la un pod stricat.
            Aici m-am dat jos de pe trasura si am dat in vorbe cu acei oameni.
            “Nu departe de aici, in marginea drumului, pe o stanca inalta, intre tufe – ca si cand ar fi ascunsa acolo – se afla o cruce de lemn. Nu stiti d-voastra, oare ce insemnatate poate se aiba?”
            “Cum sa nu stim, domnule! Hei! Crucea aceea are o intamplare trista.
            Era in satul nostru un om batran, il cheama de obste mosul Dinu. Acesta avea un fecior voinic, unicul copil, acesta era casatorit, si avea mai multi copii mici. El era stalpul casei, dar, in lupta dela Abrud, a cazut mort.
            Bietul batran vazandu-se pe sine, pe nora sa, si o gramada de nepoti, lipsiti de tot sprijinul, plangeau cu totii, de rasunau codrii si vaile.
            Nu pot sa mor, pana nu-mi voi razbuna moartea feciorului meu…dar eu nu sunt harnic sa port arma, ajutati-mi, oameni buni! zise el intr-o zi, - ca sa rostogolesc acest bolovan pana in marginea drumului pe o stanca. Cand vor trece Ungurii pe acolo il voi impinge asupra lor.
            Asa s-a intamplat. Bolovanul era foarte mare si greu, dar fiind rotund, 8 oameni l-au rostogolit pana in marginea stancii, deasupra drumului, intre tufisuri, asa incat cu o impinsatura buna sa se puna in miscare, apoi, vai si amar! de cel ce ar fi trecut atunci drumul.
            Mosul Dinu, care ardea de dorul de razbunare, n-a trebuit sa astepte mult. In ziua urmatoare, dis de dimineata, s-au auzit puscaturi de tunuri cumplite. N-a trecut mult timp, pulberea, care se ridica pina in nori, prevestea, ca se apropia o tabara. Erau Ungurii, cari veneau pe drumul cel de tara in fuga mare, puscand mereu din tunuri…Romanii dupa ei, strigand si urland, de-ti era groaza sa-i asculti. Sosise timpul pentru mosul Dinu.
            Ei, copii! Ramaneti cu D-zeu! daca nu m-as intoarce, aduceti-va aminte, ca v-am fost mos bun, ziceti care un “Tatal nostru” pentru sufletul meu si pentru al tatalui vostru. Fiti oameni vrednici, pe cum a fost el, sarmanul! Si-a facut de trei ori cruce si s-a departat.
            S-a dus drept la stanca, si s-a ascuns in tufe dupa bolovan. Intr-aceea, Ungurii s-au apropiat, treceau cete de cete pe langa stanca….
            O detunatura infioratoare, asemenea unui cutremur, vaiete si tipete infricosate dovedeau ca bolovanul a cazut din inaltime pe drum.
            O coloana de honvezi, pe cati i-a cuprins bolovanul, care nu s-a oprit pana in vale, a fost turtiti, schilaviti, zdrobiti si omorati. Dar sarmanul batran, silindu-se prea tare, s-a sufulcat din toate puterile asa incat si-a pierdut cumpana; a cazut si el de pe stanca in drum, unde honvezii l-au taiat in bucati.
            Nepotii sai si nora sa i-au pus cruciulita aceea in aducere aminte la locul, de unde a cazut bietul batran.
            Hei! Mari lupte au fost aici in doua randuri! Vezi acea movila mare? Acolo sunt ingropati mai multe mii de Unguri.”

 
Acest site a fost creat de darastean in 25 Noiembrie 2007
bogdan@taramotilor.ro

Visitor Counter by Digits